vineri, 31 august 2007

instrumente



poshta

Cel mai jignitor lucru pe care il poti spune unei femei este: "te cunosc de la o posta" :)


hai la masa, hai cu mine

In prima poza avem un roman. Ma mira foarte tare faptul ca romanul are puternice inclinatii spre zgarcenie, DAR nu cu cainii. La catzei se gaseste mereu ceva de dat, in special celor bagabontzi. :) ... si totusi sa fie asta din cauza lipsei nationale de dinti? ..daca oasele nu sunt roase cumsecade de "lucrarile" dentare ale natiei noaste?a?
In a doua poza vad doua lopeti la un singur om. Noroc ca omul mananca!...............................DAR sacii? cine i-a umplut?


noroc cu traficul aglomerat, noroc bun

Tin sa multumesc pe acesta cale soferilor de pe soseaua Fundeni care se inghesuie si se suie pe nervii mei cand merg cu vreo masina. Fara voi, aceste doo poze n-ar fi existat!
- geam cu gard
- "A"


miercuri, 29 august 2007

cateva chestii colorate

Vad o tendinta buna: lumea se imbraca din ce in ce mai colorat. Ma simt, deci, din ce mai bine. Fratilor, cred ca vom scapa de nuantele de gri Ihhaaaa!



duminică, 26 august 2007

cam multe amintiri

Incep sa strang din ce in ce mai multe amintiri. Ce ma fac? Daca incep sa le uit pe alea mai vechi? Sau daca ma umplu si plesnesc? Cate poze am sa strang, oare, in 5 ani sa zicem..? a?




marți, 14 august 2007

Vacanta, bine ai trecut! se intoarce

Ce imi place la Costinesti? Pai, e plin de energie, de culoare, de extreme, de bere rece sau calda sau scumpa, de manele, de manelisti care nu stiu decat sa bata din palme, de rockeri care au cuibusorul lor, de ficati daramati de hamsii si saorme obosite, e plin de coceni de porumb pe strada si in apa, e plin de nisip si de mare. E plin de lucruri pe care nu le gasesti in Bucuresti sau la serviciu sau in timpul iernii.
Si ca sa continui tonul pesimisto-melancolic il citez de Adi: "e martzi si am aproape 30 de ani"




pe final, ca sa ne mai inveselim, o poza facuta de Ciorica

Vacanta, bine ai trecut!

Stiam ca nu trebuie sa imi iau concediu, pentru ca trece. :(
Dar totusi ce a trecut? ...pai ia sa vedem:
au trecut:
- "doriti taxi? doriti cazare?"
- cazare si dus (separat)
- televizor in camera (si atat)
- Corumb Popt si porumbelul fiert
- si alte "alea" de sezon
Vreau sa anuntz pe aceasta cale disparitia "asprei de baie" si a diverselor alimente si etc. vandute chiar langa cearsaf.


miercuri, 1 august 2007

Nu te supara, din ce film esti?

Acesta este un glob de iluminat, topit de un incendiu. Filmul din care face parte va urma. ...se va numi "arde pipera" - exact ca la stiri.....desigur....dupE reclame.

la puntea dintre bani


Ce o fi mai convenabil? Aerul confectzionat sau mersul la tzara?

arunca-te de pe blog




O serie de portrete: dimineata, la pranz si seara...tarziu

duminică, 15 iulie 2007

un lucru Personal

Calatorul roman sufera de neliste inaintea, in timpul si dupa calatorie. In primul rand pleaca cu o ora inainte la gara sa fie sigur ca isi ia bilet. Apoi, cu zeci de valize se repede in trenul inca mergand (cand il trage la peron in Bucuresti Nord) sa fie sigur ca gaseste loc. Nelinistea se mai domoleste, parca, cand se vede la geamul trenului personal, sigur de locul gasit, pe partea pe care nu bate soarele, cu apa si sandwich-uri facute de acasa pentru drumul de cateva ore. Incepe apoi roaderea unghiilor pana pleaca trenul. Cum a venit cu 1 ora mai devreme, si procurarea biletelor nu a durat decat 5 minute, mai are muuult de asteptat pana iese seful de gara plictisit, fluierand a paguba, cu paleta verde sa o ridice cu sictir spre mecanicul conductor. Cand trenul se smuceste spre destinatie tot vagonul bate cruci adanci pentru a binecuvanta calatoria. Cum zice un prieten: "de ce te inchini in tren? ce se poate intampla?". Pai treaba sta cam asa, in functie de statiile prin care personalul se taraste si de "parcipantii" la calatorie se pot intampla destule - pornind de la simpla bataie pe baza fetzei de prost pe care o posedam, pana la intarzieri datorate feluritor evenimente banale.
Din momentul plecarii calatoria intra oarecum intr-o faza banala bazata in special pe recunoscutul si numaratul statiilor, admirarea peisajului si daca ai cu cine, trancanitul pe diverse subiecte fara importantza. Banalul este deodata spulberat de momentul solemn (si asta asteptat cu neiniste) al controlului biletelor. Prezenta nashului este una puternica, neprietenoasa insotzita de o emotie subtila (daca nu gasesc biletul - desi ai verificat de 10 ori daca totul e okei; daca nu vrea bani - in cazul in care "mergi cu nashul"; daca e supra-control, daca am facut ceva rau - de ce se uita asa la mine? )
Trece si asta si incepe incet-incet nelinistea coborarii la destinatie. Te ridici cu doua statii mai devreme sa fii sigur ca ai timp sa cobori. Cobori si deodata te linistesti. GATA! Ai ajuns si totul a mers ca pe roate pt ca te-ai asigurat ca totul sa fie bine. Ce linistit esti!!! Opa, dar trebuie sa iei rata pana acasa - hehe! alta calatorie. :)